MERSI STIMATĂ POETĂ, Drept recompensă PUȚINĂ ISTORIE ... MODERNĂ ȘI CONTEMPORANĂ:
memento Romania intra in al II-lea RM cu un general, ulterior facut MARESAL la 22 august 1941.
ARMATA FARA ARME DAR CU SUTE DE GENERALI ! În timp ce la nivel internațional tensiunea atinge treptat cote maxime, în lumina evenimentelor din Ucraina și a înhățării de către Rusia în mai puțin de o săptămână a peninsulei Crimeea, apar din ce în ce mai des avertismente legate nu doar de debutul unui nou război rece ci a unui război mondial pe bune. Leonid Kravciuk, fost președinte al Ucrainei a formulat recent chiar ideea unui al treilea război mondial ce stă să izbucnească. Era scris în Curentul, încă din data de 20 februarie un material intitulat “Cartea care se joacă în Ucraina – miza unui potențial război mondial”, prin care se joacă acum la Kiev o carte majoră pentru Rusia, iar că la toamnă va urma Chișinăul, Moldova. Se pare că se precipită lucrurile. Zilele trecute președintele lituanian, Dalia Grybauskaite, a atenționat liderii europeni că “Rusia încearcă să reformeze, sub o formă sau alta, frontierele din cel de-al Doilea Război Mondial, odată cu intervenția în Ucraina. După Ucraina urmează Moldova, iar după Moldova vor fi alte țări”, a declarat Dalia Grybauskaite fost comisar european, care a lăsat să se înțeleagă că demnitarii europeni nu înțeleg gravitatea situației. Pe scurt, Putin intenționează să securizeze istmul ponto – baltic, gâtuirea continentului euro-asiatic cuprinsa intre Kaliningrad (enclava baltica in componenta Rusiei) și Odesa, respectiv Transnistria (enclava nistreană rusofilă). Istmul ponto-baltic este un reper major de securitate al NATO iar pentru întreaga Europa istmul ponto-baltic are rolul de zonă tampon, de graniță a spațiului european. Este flancul sudic al NATO, aflat în cârca României. Evident, astăzi, nu ne putem aștepta de la repetenții și plagiatorii de talia lui Ponta și Dușa, cei care au teoretic, în sarcină, tema apărării naționale, să aibă habar de istmul ponto-baltic. Sarcina apărării naționale, a devenit o temă derizorie, de răsu' curcilor, cu alde Dușa, politruc de la Ștefan Gheorghiu. Conform recomandărilor NATO, România și-a luat angajamentul să aloce pentru Apărare 3% din PIB, însă de la aderarea României la Alianța Nord-Atlantică, bugetul destinat MApN se situează constant sub 2%, mult mai aproape de 1%. În 2014, Ministerul Apărării Naționale va avea un buget de 1,42% din PIB.
Nici "dottore" Ponta, nici politrucul de la Ștefan Gheorghiu de Mircea Dușa, nu iau în calcul faptul că o prezență militară americană de aproximativ 1.500 de militari americani pe teritoriul României, nu garantează securitatea și apărarea României, cu tot cu cele câteva rachete de la Deveselu. “Scăderea capacității de luptă a atins un nivel critic”, conform Cartei Albe a Apărării, avizate de CSAT în 2013 Structura de forțe a Armatei s-a redus drastic, de la 330.000 de militari în anul 1990, la vreo 80.000 în prezent, din care doar vreo 50 000 au bocanci și uniforme, iar lipsa constantă a resurselor necesare modernizării și înzestrării, a condus la scăderea graduală a capacității de luptă și intervenție la un nivel critic, conform documentului Cartei Albă a Apărării, avizat de către CSAT în iunie 2013. 60% la sută din echipamente sunt nefuncționale, capacitatea de luptă este la un nivel calificat drept critic, adică la pământ. Cu toate acestea ne putem mândri cu numărul de generali burtoși cu teancuri de stele – avem, procentual, cât China, dar ai lor sunt mai slăbănogi. Iar ai noștri spre deosebire de ai chinezoilor n-au luptat nicăieri niciodată, decât la popotă, încă de pe vremea când erau plotonieri însărcinați cu misiunea de mare risc de aprovizionare a cambuzei, ca generalul imobiliar de patru stele Găbiță Oprea zis și izmenarul, dotat cu patru stele ca ale lui Patton, generalul american considerat eliberatorul Europei, în al doilea război mondial. De bine ce ne-am integrat, ne-am distrus și Armata așa că cei maxim 15 000 de militari ai Armatei române ce sunt viabili operațional ar urma să se confrunte, la o adică, cu de zece ori mai multe de cadre ale armatei ruse, rezerviști cu pașapoarte de Transnistria, instruiți în mai multe războaie. Punctul de stație Tiraspol se află, față de frontiera cu România, la câteva ore de plimbare cu tancul... În cadrul pregătirilor pentru ce este mai rău, la noi, deocamdată Consiliilor Județene li s-a cerut să pregătească un buget de război până la data de 15 martie. Ministerul Finanțelor Publice a confirmat că s-au trimis solicitări către Consiliile Județene pentru întocmirea bugetului de stat pentru război în toată țara. Evident la nivel local, după cum aflăm din ziarele din provincie, solicitarea n-a fost luată în serios. Dacă demnitarii europeni pomeniți de președinta Lituaniei nu înțeleg gravitatea situației se pare că nici în România nu este înțeleasă mai bine gravitatea situației. Un material publicat de Adevărul, care a tradus o notă publicată de fostul șef-adjunct al Marelui Stat Major al Forțelor Armate ale Ucrainei, vice-amiralul Igor Kabanenko, scoate în evidență amploarea planului de război al lui Putin ce prevede anexarea rapidă a Crimeii, ofensivă pe direcția Donețk, pe direcția Odesei, și pe linia de control Lugansk-Donețk-Nikolaev-Odesa-Tiraspol, blocându-se accesul Ucrainei la Marea Neagră. Nu poate fi exclusă repetarea scenariului din Crimeea și anexarea efectivă a Transnistriei la Federația Rusă. Toate aceste date ne oferă un tablou alarmant deoarece România, ca țară ce are în gestiune o parte din flancul sudic al NATO, este obligată să intervină dacă în proximitatea frontierei NATO sunt angajate acțiuni militare rusești. România are o situație aparte – inedită s-ar putea spune dacă nu ar fi acel gen de inedit asociat penibilului – suntem singura țară din lume cu doi foști miniștri ai Apărării transformați în pușcăriași.
Pușcăriași. Stănculescu și Babiuc. Plus un număr mare de generali și colonei cu dosare penale, implicați în scandaluri răsunătoare de corupție. Românii înzestrați cu "praștii" Eficacitatea Armatei romane – într-o ipotetică confruntare cu potențialul rusesc militar al Transnistriei - a fost pusă în discuție la cel mai înalt nivel, chiar de către comandantul suprem, președintele Traian Băsescu. Potrivit unei telegrame Wikileaks, președintele Traian Băsescu l-a informat pe senatorul american Richard Lugar, în dată de 27 august 2008, de faptul că România ar putea fi atrasă într-un conflict militar împotriva Rusiei, în Transnistria, scenariu similar ca cel din cazul Georgiei. Băsescu a spus, la acel moment, că dacă Rusia s-ar fi implicat militar în Transnistria, atunci România ar fi fost pusă în fața unor măsuri “extrem de dure”. Ambasadorul american de atunci, Nicholas Taubman, a comentat această situație spunând că Traian Băsescu este “în mod clar îngrijorat” de această posibilitate precum și că o provocare din partea Rusiei ar “necesita practic un răspuns militar al României”. În cazul unei confruntări, România ar trebui să se opună Armatei ruse, pentru a-l cita pe șeful suprem al Armatei Romane, cu niște “baterii de praștii”. Mai exact citatul, potrivit Mediafax sună astfel: “președintele Traian Băsescu a declarat, vizavi de recenta telegramă Wikileaks, că România, în 2008, dispunea de “câteva baterii de praștii cu rază lungă de acțiune și era gata să declare război”. Cum de a ajuns Armata Romană, în cadrul lungului proces de “democratizare” să valoreze cât o ceapă degerată (“aruncători de praștie” – pentru a-l cita pe comandantul suprem) vom încerca să înțelegem în cele ce urmează. Demantelarea structurii militare române. Înzestrarea Armatei – jaf în toată regula Ca urmare a semnării Tratatului privind Forțele Armate Convenționale (CFE) în Europa în 1990, în noiembrie 1990 Armata Romană și-au redus numărul tancurilor de la 2850 la 1375, al vehiculelor blindate de la 3102 la 2100, artileria de la 3789 la 1475 de piese și numărul aparatelor de zbor de la 505 la 430. Mărimea forțelor armate că întreg a fost redusă drastic - de la o forță de 320 000 de persoane în 1989, la 207 000 de persoane în 1999. În etapa 1997-2000, în perioada guvernării Convenției Democrate-Partidul Democrat-UDMR, s-a schimbat procesul de planificare a apărării și sistemul de educație militară după care după alegerile din 2000, când la putere se afla Partidul Social Democrat a fost adoptată o nouă Strategie de securitate națională, o nouă lege a de organizare a CSAT și au fost semnate de către guvernul Năstase contracte fabuloase în beneficiul unor grupuri de interese dubioase și s-au tocat aiurea sume enorme de bani. Lista aparentelor gugumănii comise în ultimii 15 ani este impresionantă: începând cu celebra afacere Motorola a generalului Stănculescu (10 milioane de dolari), modernizarea elicopterelor PUMA cu sistemul ȘOCAT (25 de bucăți, 100 de milioane de dolari) modernizarea Mașinii de Luptă a Infanteriei (MLI) cu tunuri Oerlikon, generație 1975 (cehii au preferat anul 1989), motor Perkins și turele Rafael, Războiul electronic – (50 de milioane de dolari), sistemul de transmisiuni STAR (cel puțin 100 de milioane) și care continua să înghită bani, avioane Hercules fabricate în 1959 și multe altele (aparatura medicală). Cele două fregate britanice, care au costat câte 500 de milioane de dolari fiecare, din epoca Năstase, sunt doar două copârșee plutitoare bune de nimic.
Modernizarea celor peste 100 de aparate Mig-urilor 21 (LANCER) de către firma israeliană ELBIT, contract cu dedicație, a costat puțin peste jumătate de miliard de dolari. În timp ce Ungaria are 20 de avioane de atac F16 și 24 de avioane de luptă și bombardament Grippen (Saab), aviația noastră a intrat în legenda pentru calitatea specială a avioanelor noastre „modernizate” de israelieni de a ara solul. Iar acum vom achiziționa fier vechi zburător. Una peste alta România a cheltuit doar în 10 ani aproximativ 4,7 miliarde de dolari – pe nimic. De fapt nu chiar pe nimic deoarece sume serioase de bani au intrat în pușculița unui Popa Florentin – considerat a fi un adevărat campion al spăgii, alături de gen. Zaharia – cel care i-a succedat la înzestrarea armatei, dar un renume aparte îl are și cunoscutul Cătălin Zisu, ajuns general la doar 37 de ani pentru merite deosebite în muncă. Acesta a fost implicat în toate scandalurile din jurul clubului sportiv Steaua, dar și în faimosul schimb de terenuri dintre minister și Gigi Becali, în urma căruia cel din urmă a ajuns un mare latifundiar și unul dintre cei mai bogați romani și apoi la pușcărie. Zisu, nu. Conform Strategiei naționale de apărare aprobată în 2010 cea mai importantă miza a securității naționale a României rămâne Transnistria. Definirea în termeni clari a faptului că staționarea trupelor rusești în Republica Moldova, în apropierea granițelor României, constituie o amenințare la adresa securității naționale, este prima afirmare răspicată a rolului pe care trebuie să și-l asume România în regiune. “Statul român își rezervă dreptul că, în situații speciale, singur sau împreună cu aliații și partenerii săi, să utilizeze toate elementele de putere, inclusiv capacitățile sale militare, că soluții de ultimă instanță” – așa se scrie în Strategie. Capacitățile militare, adică "praștiile " sunt deja încordate la maximum. Mai lipsesc proiectile, eventual desertizate, din Israel, cum s-au mai achiziționat și în trecut.
5 comentarii:
Spritz krieg :))))))
Cita imaginatie...
MERSI STIMATĂ POETĂ,
Drept recompensă PUȚINĂ ISTORIE ... MODERNĂ ȘI CONTEMPORANĂ:
memento
Romania intra in al II-lea RM cu un general, ulterior facut MARESAL la 22 august 1941.
ARMATA FARA ARME DAR CU SUTE DE GENERALI !
În timp ce la nivel internațional tensiunea atinge treptat cote maxime, în lumina evenimentelor din Ucraina și a înhățării de către Rusia în mai puțin de o săptămână a peninsulei Crimeea, apar din ce în ce mai des avertismente legate nu doar de debutul unui nou război rece ci a unui război mondial pe bune. Leonid Kravciuk, fost președinte al Ucrainei a formulat recent chiar ideea unui al treilea război mondial ce stă să izbucnească.
Era scris în Curentul, încă din data de 20 februarie un material intitulat “Cartea care se joacă în Ucraina – miza unui potențial război mondial”, prin care se joacă acum la Kiev o carte majoră pentru Rusia, iar că la toamnă va urma Chișinăul, Moldova. Se pare că se precipită lucrurile. Zilele trecute președintele lituanian, Dalia Grybauskaite, a atenționat liderii europeni că “Rusia încearcă să reformeze, sub o formă sau alta, frontierele din cel de-al Doilea Război Mondial, odată cu intervenția în Ucraina. După Ucraina urmează Moldova, iar după Moldova vor fi alte țări”, a declarat Dalia Grybauskaite fost comisar european, care a lăsat să se înțeleagă că demnitarii europeni nu înțeleg gravitatea situației.
Pe scurt, Putin intenționează să securizeze istmul ponto – baltic, gâtuirea continentului euro-asiatic cuprinsa intre Kaliningrad (enclava baltica in componenta Rusiei) și Odesa, respectiv Transnistria (enclava nistreană rusofilă). Istmul ponto-baltic este un reper major de securitate al NATO iar pentru întreaga Europa istmul ponto-baltic are rolul de zonă tampon, de graniță a spațiului european.
Este flancul sudic al NATO, aflat în cârca României.
Evident, astăzi, nu ne putem aștepta de la repetenții și plagiatorii de talia lui Ponta și Dușa, cei care au teoretic, în sarcină, tema apărării naționale, să aibă habar de istmul ponto-baltic. Sarcina apărării naționale, a devenit o temă derizorie, de răsu' curcilor, cu alde Dușa, politruc de la Ștefan Gheorghiu.
Conform recomandărilor NATO, România și-a luat angajamentul să aloce pentru Apărare 3% din PIB, însă de la aderarea României la Alianța Nord-Atlantică, bugetul destinat MApN se situează constant sub 2%, mult mai aproape de 1%. În 2014, Ministerul Apărării Naționale va avea un buget de 1,42% din PIB.
Nici "dottore" Ponta, nici politrucul de la Ștefan Gheorghiu de Mircea Dușa, nu iau în calcul faptul că o prezență militară americană de aproximativ 1.500 de militari americani pe teritoriul României, nu garantează securitatea și apărarea României, cu tot cu cele câteva rachete de la Deveselu.
“Scăderea capacității de luptă a atins un nivel critic”, conform Cartei Albe a Apărării, avizate de CSAT în 2013
Structura de forțe a Armatei s-a redus drastic, de la 330.000 de militari în anul 1990, la vreo 80.000 în prezent, din care doar vreo 50 000 au bocanci și uniforme, iar lipsa constantă a resurselor necesare modernizării și înzestrării, a condus la scăderea graduală a capacității de luptă și intervenție la un nivel critic, conform documentului Cartei Albă a Apărării, avizat de către CSAT în iunie 2013. 60% la sută din echipamente sunt nefuncționale, capacitatea de luptă este la un nivel calificat drept critic, adică la pământ.
Cu toate acestea ne putem mândri cu numărul de generali burtoși cu teancuri de stele – avem, procentual, cât China, dar ai lor sunt mai slăbănogi. Iar ai noștri spre deosebire de ai chinezoilor n-au luptat nicăieri niciodată, decât la popotă, încă de pe vremea când erau plotonieri însărcinați cu misiunea de mare risc de aprovizionare a cambuzei, ca generalul imobiliar de patru stele Găbiță Oprea zis și izmenarul, dotat cu patru stele ca ale lui Patton, generalul american considerat eliberatorul Europei, în al doilea război mondial.
De bine ce ne-am integrat, ne-am distrus și Armata așa că cei maxim 15 000 de militari ai Armatei române ce sunt viabili operațional ar urma să se confrunte, la o adică, cu de zece ori mai multe de cadre ale armatei ruse, rezerviști cu pașapoarte de Transnistria, instruiți în mai multe războaie. Punctul de stație Tiraspol se află, față de frontiera cu România, la câteva ore de plimbare cu tancul...
În cadrul pregătirilor pentru ce este mai rău, la noi, deocamdată Consiliilor Județene li s-a cerut să pregătească un buget de război până la data de 15 martie. Ministerul Finanțelor Publice a confirmat că s-au trimis solicitări către Consiliile Județene pentru întocmirea bugetului de stat pentru război în toată țara. Evident la nivel local, după cum aflăm din ziarele din provincie, solicitarea n-a fost luată în serios.
Dacă demnitarii europeni pomeniți de președinta Lituaniei nu înțeleg gravitatea situației se pare că nici în România nu este înțeleasă mai bine gravitatea situației. Un material publicat de Adevărul, care a tradus o notă publicată de fostul șef-adjunct al Marelui Stat Major al Forțelor Armate ale Ucrainei, vice-amiralul Igor Kabanenko, scoate în evidență amploarea planului de război al lui Putin ce prevede anexarea rapidă a Crimeii, ofensivă pe direcția Donețk, pe direcția Odesei, și pe linia de control Lugansk-Donețk-Nikolaev-Odesa-Tiraspol, blocându-se accesul Ucrainei la Marea Neagră. Nu poate fi exclusă repetarea scenariului din Crimeea și anexarea efectivă a Transnistriei la Federația Rusă.
Toate aceste date ne oferă un tablou alarmant deoarece România, ca țară ce are în gestiune o parte din flancul sudic al NATO, este obligată să intervină dacă în proximitatea frontierei NATO sunt angajate acțiuni militare rusești. România are o situație aparte – inedită s-ar putea spune dacă nu ar fi acel gen de inedit asociat penibilului – suntem singura țară din lume cu doi foști miniștri ai Apărării transformați în pușcăriași.
Pușcăriași. Stănculescu și Babiuc. Plus un număr mare de generali și colonei cu dosare penale, implicați în scandaluri răsunătoare de corupție.
Românii înzestrați cu "praștii"
Eficacitatea Armatei romane – într-o ipotetică confruntare cu potențialul rusesc militar al Transnistriei - a fost pusă în discuție la cel mai înalt nivel, chiar de către comandantul suprem, președintele Traian Băsescu. Potrivit unei telegrame Wikileaks, președintele Traian Băsescu l-a informat pe senatorul american Richard Lugar, în dată de 27 august 2008, de faptul că România ar putea fi atrasă într-un conflict militar împotriva Rusiei, în Transnistria, scenariu similar ca cel din cazul Georgiei. Băsescu a spus, la acel moment, că dacă Rusia s-ar fi implicat militar în Transnistria, atunci România ar fi fost pusă în fața unor măsuri “extrem de dure”. Ambasadorul american de atunci, Nicholas Taubman, a comentat această situație spunând că Traian Băsescu este “în mod clar îngrijorat” de această posibilitate precum și că o provocare din partea Rusiei ar “necesita practic un răspuns militar al României”.
În cazul unei confruntări, România ar trebui să se opună Armatei ruse, pentru a-l cita pe șeful suprem al Armatei Romane, cu niște “baterii de praștii”. Mai exact citatul, potrivit Mediafax sună astfel: “președintele Traian Băsescu a declarat, vizavi de recenta telegramă Wikileaks, că România, în 2008, dispunea de “câteva baterii de praștii cu rază lungă de acțiune și era gata să declare război”.
Cum de a ajuns Armata Romană, în cadrul lungului proces de “democratizare” să valoreze cât o ceapă degerată (“aruncători de praștie” – pentru a-l cita pe comandantul suprem) vom încerca să înțelegem în cele ce urmează.
Demantelarea structurii militare române. Înzestrarea Armatei – jaf în toată regula
Ca urmare a semnării Tratatului privind Forțele Armate Convenționale (CFE) în Europa în 1990, în noiembrie 1990 Armata Romană și-au redus numărul tancurilor de la 2850 la 1375, al vehiculelor blindate de la 3102 la 2100, artileria de la 3789 la 1475 de piese și numărul aparatelor de zbor de la 505 la 430. Mărimea forțelor armate că întreg a fost redusă drastic - de la o forță de 320 000 de persoane în 1989, la 207 000 de persoane în 1999. În etapa 1997-2000, în perioada guvernării Convenției Democrate-Partidul Democrat-UDMR, s-a schimbat procesul de planificare a apărării și sistemul de educație militară după care după alegerile din 2000, când la putere se afla Partidul Social Democrat a fost adoptată o nouă Strategie de securitate națională, o nouă lege a de organizare a CSAT și au fost semnate de către guvernul Năstase contracte fabuloase în beneficiul unor grupuri de interese dubioase și s-au tocat aiurea sume enorme de bani.
Lista aparentelor gugumănii comise în ultimii 15 ani este impresionantă: începând cu celebra afacere Motorola a generalului Stănculescu (10 milioane de dolari), modernizarea elicopterelor PUMA cu sistemul ȘOCAT (25 de bucăți, 100 de milioane de dolari) modernizarea Mașinii de Luptă a Infanteriei (MLI) cu tunuri Oerlikon, generație 1975 (cehii au preferat anul 1989), motor Perkins și turele Rafael, Războiul electronic – (50 de milioane de dolari), sistemul de transmisiuni STAR (cel puțin 100 de milioane) și care continua să înghită bani, avioane Hercules fabricate în 1959 și multe altele (aparatura medicală). Cele două fregate britanice, care au costat câte 500 de milioane de dolari fiecare, din epoca Năstase, sunt doar două copârșee plutitoare bune de nimic.
Modernizarea celor peste 100 de aparate Mig-urilor 21 (LANCER) de către firma israeliană ELBIT, contract cu dedicație, a costat puțin peste jumătate de miliard de dolari.
În timp ce Ungaria are 20 de avioane de atac F16 și 24 de avioane de luptă și bombardament Grippen (Saab), aviația noastră a intrat în legenda pentru calitatea specială a avioanelor noastre „modernizate” de israelieni de a ara solul. Iar acum vom achiziționa fier vechi zburător.
Una peste alta România a cheltuit doar în 10 ani aproximativ 4,7 miliarde de dolari – pe nimic. De fapt nu chiar pe nimic deoarece sume serioase de bani au intrat în pușculița unui Popa Florentin – considerat a fi un adevărat campion al spăgii, alături de gen. Zaharia – cel care i-a succedat la înzestrarea armatei, dar un renume aparte îl are și cunoscutul Cătălin Zisu, ajuns general la doar 37 de ani pentru merite deosebite în muncă. Acesta a fost implicat în toate scandalurile din jurul clubului sportiv Steaua, dar și în faimosul schimb de terenuri dintre minister și Gigi Becali, în urma căruia cel din urmă a ajuns un mare latifundiar și unul dintre cei mai bogați romani și apoi la pușcărie. Zisu, nu.
Conform Strategiei naționale de apărare aprobată în 2010 cea mai importantă miza a securității naționale a României rămâne Transnistria. Definirea în termeni clari a faptului că staționarea trupelor rusești în Republica Moldova, în apropierea granițelor României, constituie o amenințare la adresa securității naționale, este prima afirmare răspicată a rolului pe care trebuie să și-l asume România în regiune. “Statul român își rezervă dreptul că, în situații speciale, singur sau împreună cu aliații și partenerii săi, să utilizeze toate elementele de putere, inclusiv capacitățile sale militare, că soluții de ultimă instanță” – așa se scrie în Strategie.
Capacitățile militare, adică "praștiile " sunt deja încordate la maximum. Mai lipsesc proiectile, eventual desertizate, din Israel, cum s-au mai achiziționat și în trecut.
Trimiteți un comentariu