A serba sau nu Halloween-ul? A compune sau nu ...aceasta este întrebarea pe care mulţi poeți şi-o pun. Probabil că un prim răspuns ar putea fi acela, arătat de Sf. Apostol Pavel, că tot ce nu vine din convingere este păcat. Aşa că, dacă nu eşti convins că poţi să participi la astfel de manifestări, mai bine nu participa. Mai există şi un alt posibil răspuns. Multe sărbători din spaţiul laic, şi aici includem şi pe cea despre care vorbim acum, au elemente bune, iar altele denaturate.am adus în vedere atât elementele pozitive pe care le regăsim în sărbătorirea acestei zile, dar şi unele care pot aduce multă tulburare poeților. Halloweenul este un subiect sensibil extrem de dezbătut şi pricina multor opinii contrare. Mulţi se uită la istoricul Halloweenului şi, bazaţi pe aceasta, recomandă sau nu, o anumită poziţie faţă de ea. Uneori o astfel de analiză poate ajuta, dar nu cred că are o contribuţie decisivă în a lua o hotărâre justificată. Fără îndoială, originea acestei sărbători poate fi plasată în ocultism şi păgânism, iar grupările satanice, în unele regiuni, îi ataşează o însemnătate deosebită, ceea ce trebuie să ne îngrijoreze pentru a nu deveni noi părtaşi unor astfel de manifestări. Originile Halloween-ului datează de pe vremea celţilor. Aceştia care au trăit în urma cu 2000 de ani în zona în care se află acum Irlanda, Anglia şi nordul Franţei. Ei sărbătoreau venirea Anului Nou pe 1 noiembrie. Această zi era considerată ca fiind sfârşitul verii şi al recoltelor bogate şi începutul unui nou anotimp întunecat, friguros: iarna. Celţii asociau această perioadă a anului cu moartea. Ei credeau că în noaptea dinaintea Anului Nou graniţa dintre lumea viilor şi cea a morţilor dispărea. În noaptea de 31 octombrie sărbătoreau festivalul Samhain. Se credea că în cursul acestei nopţi fantomele celor morţi se întorceau pe pământ pentru a le face rău celor vii. Această noapte era noaptea în care druizii (preoţii celţi) făceau predicţii asupra viitorului. Pentru o populaţie dependentă de o lume naturală, aceste profeţii nu făceau decât să le ofere confortul necesar pentru o iarnă lungă şi friguroasă. Pentru a comemora acest eveniment, druizii organizau focuri imense în care sacrificau animale. Ei spuneau că sacrificarea acestor animale era o ofrandă adusă zeilor. Pe toată durata acestor serbări, oamenii purtau costume pe care şi le confecţionau din piele şi capete de animale. După stingerea focurilor ei păstrau cenuşa acestora şi o considereau drept o amuletă care îi va proteja de lucrurile rele din lume şi mai ales de perioada rece a iernii. În jurul anului 43 înainte de Hristos, romanii au cucerit majoritatea teritoriilor celţilor. În decursul a patru sute de ani cât au dominat aceste teritorii, două festivaluri de origine romană s-au combinat cu Samhain, festivalul celţilor. Primul festival era Feralia. Acesta se sărbătorea într-una din zilele lunii octombrie. În această zi romanii sărbătoreau scăparea de moarte. Al doilea festival se ţinea în cinstea zeiţei Pomona, zeiţa fructelor şi a pomilor. Simbolul acestei zeiţe este mărul şi combinarea acestui festival cu cel al celţilor explică de ce de Halloween se practică obiceiul prinderii merelor cu dinţii dintr-un bol mare cu apă. În jurul anului 800, influenţele creştinismului au ajuns şi pe teritoriile celtice. În secolul VII însă, papa Bonifaciu IV a hotărât ca ziua de 1 noiembrie să fie dedicată Tuturor Sfinţilor, iar papa Grigorie al IV-lea, după 827, a stabilit-o ca sărbătoare a întregii Biserici Romano-Catolice. În această zi se aduceau rugăciuni martirilor. Această sărbătoare era numită sărbătoarea tuturor sfinţilor, iar noaptea dinaintea ei (noaptea festivalului Samhain) era numită ajunul tuturor sfinţilor (All Hallow Eve).
Mai târziu, în jurul anului 1000, biserica romano-catolică a hotărât ca ziua de 2 noiembrie să fie dedicată tuturor spiritelor. Această zi a fost dedicată morţilor. Ea era celebrată asemănător Samhain-ului: cu focuri mari, parade şi deghizări în costume care reprezentau sfinţi, îngeri şi demoni. Cele trei sărbători (ajunul zilei sfinţilor, ziua sfinţilor şi ziua sufletelor) au fost numite Hallowmas. Ce versuri să compunem pentru halul în care suntem ca neam, este că sărbătorile creştine sunt ignorate în şcolile româneşti, în schimb o sărbătoare păgână, care are trimiteri directe la vrăjitorie şi satanism, este serbată că fiind ceva cu totul special în aproape toate şcolile din ţară. Imaginaţi-va la Iaşi că orele s-ar întrerupe în şcoli şi s-ar face o serbare legată de Cuvioasă Parascheva. Sau la Bucureşti în ziua de 27 octombrie, de Sf. Dimitrie cel Nou, sărbătoarea creştină a oraşului. Cum ar sări în sus seculariştii lui Soros şi „elitele", care scriu „Dumnezeu" cum îl simt, adică invariabil cu „d" mic, şi cărora le pute că poporul stă la coadă că să „pupe morţi" sau că mai există creştini (încă) într-o ţară înglobată în U.E. şi N.A.T.O.!
Crăciunul este de fapt un Moş Crăciun zglobiu, grăsuţ şi cu barbă mare albă, nu Naşterea Mântuitorului; Paştele e „scutit" de jertfă de pe Cruce şi Înviere, dar decorat în rozul pufos al iepuraşilor care se ascund după ouă mari vopsite în culori de curcubeu. Am devenit o colonie economică bună de exportat forţă de muncă ieftină şi de exploatat resursele naturale pe bani puţini şi distrugând mediul, adică, în ambele variante, sacrificând viitorul ţării. Dar să faci din Halloween o sărbătoare naţională mi se pare cu totul ieşit din comun, pentru că îţi sacrifici viitorul spiritual al ţării. Deşi, dacă mă gândesc la sângele celor 22 de milioane de victime inocente, de prunci ucişi - un popor nenăscut sacrificat -, cred că ne merităm pe undeva şi sărbătoarea macabră. Totuşi, aşa cum suntem, dacă nu reacţionăm şi lăsăm că această pandemie demonică să prolifereze, nu văd cum am mai putea scoate capul în Veşnicie. Dacă nu o să luăm atitudine, AICI PRIN SENRYU ... ne merităm soarta de mancurţi veseli, care vor intră de bună voie pe poartă hiperstatului care se desenează deja pe plânsetele oligarhiei mondiale. Suntem direct responsabili de viitorul NOSTRU! Și la noi o poetă din Slobozia a scris despre u PISIC SPÎNZURAT ... asemenea ... Halloween-ul. Marturia unui român de Canada În Vancouver anul trecut de Halloween s-a dat foc unei case. În alt oraş canadian s-a dat foc unei biserici. Pisica profesoarei de muzica a copiilor a fost prinsă în acea noapte şi a fost omorâtă prin extensie (trasă de cap şi de coadă în acelaşi timp). Dacă nu deschizi uşa în acea seară ai şansa să îţi vezi casa pictată cu ouă în cel mai bun caz. Cu toate acestea preferăm să petrecem seara cu alţi prieteni ce nu favorizează această sărbătoare. Copiii au început să aibă coşmaruri noaptea după primul Halloween petrecut în Canada. De atunci evităm magazinele sau cel puţin departamentele cu produse de sezon. Sunt copii care preferă să nu meargă la şcoală în acele zile pentru a evita expunerea la tot felul de măşti hidoase. Inclusiv şcolile sunt decorate în acelaşi spirit. Se citesc copiilor povesti cu vrăjitori şi alte subiecte asemănătoare. Poliţia este în alertă. Numărul de crime de orice fel este în creştere în această noapte. Şi cu toate acestea statul suporta această sărbătoare aducătoare de profit pentru unii şi devastatoare pentru alţii. Captivează copii prin dulciurile pe care le primesc. Mai uşor ar fi să traversezi un cimitir în orice noapte a anului decât să străbaţi anumite străzi ale oraşului decorate cu scene groteşti inspirate din filme de groază în noaptea de Halloween. Este un contrast aşa de mare între această sărbătoare şi sărbătoare Crăciunului ce urmează... Pentru cei ce nu au credinţă în Dumnezeu este totuşi un bun motiv de comparaţie între ceea ce are. Dumnezeu de oferit faţă de puterea întunericului. Şi totuşi alegerea rămâne a fiecăruia !!!!! INSPIRAȚIE ... ACIDĂ ... VĂ DORESC !
3 comentarii:
A serba sau nu Halloween-ul? A compune sau nu ...aceasta este întrebarea pe care mulţi poeți şi-o pun. Probabil că un prim răspuns ar putea fi acela, arătat de Sf. Apostol Pavel, că tot ce nu vine din convingere este păcat. Aşa că, dacă nu eşti convins că poţi să participi la astfel de manifestări, mai bine nu participa. Mai există şi un alt posibil răspuns. Multe sărbători din spaţiul laic, şi aici includem şi pe cea despre care vorbim acum, au elemente bune, iar altele denaturate.am adus în vedere atât elementele pozitive pe care le regăsim în sărbătorirea acestei zile, dar şi unele care pot aduce multă tulburare poeților.
Halloweenul este un subiect sensibil extrem de dezbătut şi pricina multor opinii contrare. Mulţi se uită la istoricul Halloweenului şi, bazaţi pe aceasta, recomandă sau nu, o anumită poziţie faţă de ea. Uneori o astfel de analiză poate ajuta, dar nu cred că are o contribuţie decisivă în a lua o hotărâre justificată. Fără îndoială, originea acestei sărbători poate fi plasată în ocultism şi păgânism, iar grupările satanice, în unele regiuni, îi ataşează o însemnătate deosebită, ceea ce trebuie să ne îngrijoreze pentru a nu deveni noi părtaşi unor astfel de manifestări.
Originile Halloween-ului datează de pe vremea celţilor. Aceştia care au trăit în urma cu 2000 de ani în zona în care se află acum Irlanda, Anglia şi nordul Franţei. Ei sărbătoreau venirea Anului Nou pe 1 noiembrie. Această zi era considerată ca fiind sfârşitul verii şi al recoltelor bogate şi începutul unui nou anotimp întunecat, friguros: iarna. Celţii asociau această perioadă a anului cu moartea. Ei credeau că în noaptea dinaintea Anului Nou graniţa dintre lumea viilor şi cea a morţilor dispărea. În noaptea de 31 octombrie sărbătoreau festivalul Samhain. Se credea că în cursul acestei nopţi fantomele celor morţi se întorceau pe pământ pentru a le face rău celor vii. Această noapte era noaptea în care druizii (preoţii celţi) făceau predicţii asupra viitorului. Pentru o populaţie dependentă de o lume naturală, aceste profeţii nu făceau decât să le ofere confortul necesar pentru o iarnă lungă şi friguroasă. Pentru a comemora acest eveniment, druizii organizau focuri imense în care sacrificau animale. Ei spuneau că sacrificarea acestor animale era o ofrandă adusă zeilor. Pe toată durata acestor serbări, oamenii purtau costume pe care şi le confecţionau din piele şi capete de animale. După stingerea focurilor ei păstrau cenuşa acestora şi o considereau drept o amuletă care îi va proteja de lucrurile rele din lume şi
mai ales de perioada rece a iernii.
În jurul anului 43 înainte de Hristos, romanii au cucerit majoritatea teritoriilor celţilor. În decursul a patru sute de ani cât au dominat aceste teritorii, două festivaluri de origine romană s-au combinat cu Samhain, festivalul celţilor. Primul festival era Feralia. Acesta se sărbătorea într-una din zilele lunii octombrie. În această zi romanii sărbătoreau scăparea de moarte. Al doilea festival se ţinea în cinstea zeiţei Pomona, zeiţa fructelor şi a pomilor. Simbolul acestei zeiţe este mărul şi combinarea acestui festival cu cel al celţilor explică de ce de Halloween se practică obiceiul prinderii merelor cu dinţii dintr-un bol mare cu apă.
În jurul anului 800, influenţele creştinismului au ajuns şi pe teritoriile celtice. În secolul VII însă, papa Bonifaciu IV a hotărât ca ziua de 1 noiembrie să fie dedicată Tuturor Sfinţilor, iar papa Grigorie al IV-lea, după 827, a stabilit-o ca sărbătoare a întregii Biserici Romano-Catolice. În această zi se aduceau rugăciuni martirilor. Această sărbătoare era numită sărbătoarea tuturor sfinţilor, iar noaptea dinaintea ei (noaptea festivalului Samhain) era numită ajunul tuturor sfinţilor (All Hallow Eve).
Mai târziu, în jurul anului 1000, biserica romano-catolică a hotărât ca ziua de 2 noiembrie să fie dedicată tuturor spiritelor. Această zi a fost dedicată morţilor. Ea era celebrată asemănător Samhain-ului: cu focuri mari, parade şi deghizări în costume care reprezentau sfinţi, îngeri şi demoni. Cele trei sărbători (ajunul zilei sfinţilor, ziua sfinţilor şi ziua sufletelor) au fost numite Hallowmas.
Ce versuri să compunem pentru halul în care suntem ca neam, este că sărbătorile creştine sunt ignorate în şcolile româneşti, în schimb o sărbătoare păgână, care are trimiteri directe la vrăjitorie şi satanism, este serbată că fiind ceva cu totul special în aproape toate şcolile din ţară. Imaginaţi-va la Iaşi că orele s-ar întrerupe în şcoli şi s-ar face o serbare legată de Cuvioasă Parascheva. Sau la Bucureşti în ziua de 27 octombrie, de Sf. Dimitrie cel Nou, sărbătoarea creştină a oraşului. Cum ar sări în sus seculariştii lui Soros şi „elitele", care scriu „Dumnezeu" cum îl simt, adică invariabil cu „d" mic, şi cărora le pute că poporul stă la coadă că să „pupe morţi" sau că mai există creştini (încă) într-o ţară înglobată în U.E. şi N.A.T.O.!
Crăciunul este de fapt un Moş Crăciun zglobiu, grăsuţ şi cu barbă mare albă, nu Naşterea Mântuitorului; Paştele e „scutit" de jertfă de pe Cruce şi Înviere, dar decorat în rozul pufos al iepuraşilor care se ascund după ouă mari vopsite în culori de curcubeu. Am devenit o colonie economică bună de exportat forţă de muncă ieftină şi de exploatat resursele naturale pe bani puţini şi distrugând mediul, adică, în ambele variante, sacrificând viitorul ţării. Dar să faci din Halloween o sărbătoare naţională mi se pare cu totul ieşit din comun, pentru că îţi sacrifici viitorul spiritual al ţării. Deşi, dacă mă gândesc la sângele celor 22 de milioane de victime inocente, de prunci ucişi - un popor nenăscut sacrificat -, cred că ne merităm pe undeva şi sărbătoarea macabră.
Totuşi, aşa cum suntem, dacă nu reacţionăm şi lăsăm că această pandemie demonică să prolifereze, nu văd cum am mai putea scoate capul în Veşnicie. Dacă nu o să luăm atitudine, AICI PRIN SENRYU ... ne merităm soarta de mancurţi veseli, care vor intră de bună voie pe poartă hiperstatului care se desenează deja pe plânsetele oligarhiei mondiale. Suntem direct responsabili de viitorul NOSTRU! Și la noi o poetă din Slobozia a scris despre u PISIC SPÎNZURAT ... asemenea ...
Halloween-ul. Marturia unui român de Canada
În Vancouver anul trecut de Halloween s-a dat foc unei case. În alt oraş canadian s-a dat foc unei biserici. Pisica profesoarei de muzica a copiilor a fost prinsă în acea noapte şi a fost omorâtă prin extensie (trasă de cap şi de coadă în acelaşi timp). Dacă nu deschizi uşa în acea seară ai şansa să îţi vezi casa pictată cu ouă în cel mai bun caz. Cu toate acestea preferăm să petrecem seara cu alţi prieteni ce nu favorizează această sărbătoare. Copiii au început să aibă coşmaruri noaptea după primul Halloween petrecut în Canada. De atunci evităm magazinele sau cel puţin departamentele cu produse de sezon. Sunt copii care preferă să nu meargă la şcoală în acele zile pentru a evita expunerea la tot felul de măşti hidoase. Inclusiv şcolile sunt decorate în acelaşi spirit. Se citesc copiilor povesti cu vrăjitori şi alte subiecte asemănătoare. Poliţia este în alertă. Numărul de crime de orice fel este în creştere în această noapte. Şi cu toate acestea statul suporta această sărbătoare aducătoare de profit pentru unii şi devastatoare pentru alţii. Captivează copii prin dulciurile pe care le primesc. Mai uşor ar fi să traversezi un cimitir în orice noapte a anului decât să străbaţi anumite străzi ale oraşului decorate cu scene groteşti inspirate din filme de groază în noaptea de Halloween. Este un contrast aşa de mare între această sărbătoare şi sărbătoare Crăciunului ce urmează... Pentru cei ce nu au credinţă în Dumnezeu este totuşi un bun motiv de comparaţie între ceea ce are. Dumnezeu de oferit faţă de puterea întunericului. Şi totuşi alegerea rămâne a fiecăruia !!!!!
INSPIRAȚIE ... ACIDĂ ... VĂ DORESC !
Trimiteți un comentariu